Colemak, Dvorak sau QWERTY: ce spun dovezile

Ce schimbă aranjamentele pe hârtie

QWERTY datează din anii 1870 și a fost modelat de mașinile de scris ale vremii, nu de o analiză a mâinilor. Dvorak (brevetat în 1936) și Colemak (lansat în 2006) au fost proiectate amândouă pornind de la frecvența literelor: literele frecvente sub degetele aflate în repaus, degetele mici cât mai puțin solicitate și evitarea secvențelor incomode.

Măsura principală e folosirea rândului de bază. Analiza proprie a proiectului Colemak spune că Colemak folosește rândul de bază cu 14% mai mult decât Dvorak și cu 122% mai mult decât QWERTY; cu alte cuvinte, QWERTY ține pe rândul de bază mult sub jumătate din tastarea pe care o ține Colemak. Aceeași analiză arată că degetele parcurg o distanță cu 10% mai mare pe Dvorak decât pe Colemak și cu 102% mai mare pe QWERTY, deci ambele alternative înjumătățesc aproximativ distanța parcursă de degete pe QWERTY. Acestea sunt cifrele proiectantului, pe corpusul proiectantului, iar alți analizatori ponderează degetele diferit, dar nimeni nu contestă direcția.

Apoi sunt bigramele cu același deget, în care un deget trebuie să apese două taste la rând. QWERTY are multe („ed”, „un”, „ce”) și sunt lente, pentru că degetul trebuie să se ridice și să se mute înainte de a doua apăsare. Analiza Colemak socotește tastarea cu același deget cu 60% mai frecventă pe Dvorak și cu 340% mai frecventă pe QWERTY decât pe Colemak. Dvorak acceptă mai multe în schimbul unei alternări stricte a mâinilor: vocalele pe rândul de bază din stânga, consoanele uzuale în dreapta.

Cel mai mare set de date despre tastare pe care îl cunoaștem conține doar QWERTY, dar are totuși legătură cu discuția. Analiza lui Dhakal et al. din 2018 pe 136 de milioane de apăsări a constatat că timpul perechilor de litere tastate cu mâini alternante era corelat cu viteza generală la r = -0,72, în timp ce repetările de litere erau corelate doar la -0,32. Dvorak maximizează alternarea. Colemak favorizează „rulările” cu aceeași mână pe degete alăturate, ca „st” sau „ne”, pe teoria că o rulare e și mai rapidă. Ambele tabere pot cita acel studiu și niciuna nu poate tranșa disputa cu el.

E Dvorak mai rapid decât QWERTY?

Aici datele sunt puține și preferăm să spunem asta decât să ne prefacem.

Nu există niciun studiu mare și controlat care să-i compare pe dactilografii experimentați pe Dvorak sau Colemak cu cei experimentați pe QWERTY. Experimentul Marinei din 1944, citat de susținătorii lui Dvorak, a fost condus chiar de August Dvorak. Studiul General Services Administration, citat de apărătorii QWERTY, a fost condus de Earle Strong în 1956, cu aproximativ zece dactilografi pe grup, iar Strong era cunoscut public ca oponent al noilor modele de tastatură. Economiștii Stan Liebowitz și Stephen Margolis au trecut în revistă istoria în anii 1990 și au concluzionat că experimentele mai bine documentate sugerează un avantaj mic sau inexistent pentru Dvorak. Tot ce a urmat sunt declarații personale și clasamente, iar ambele sunt autoselectate: cei care publică viteze pe Colemak sunt cei care au rămas la Colemak.

Singurul număr din studiul lui Strong care merită reținut e costul. Potrivit lui Liebowitz și Margolis, cei zece dactilografi reinstruiți ai săi au avut nevoie de „well over 25 days of four-hour-a-day training” (cu mult peste 25 de zile de instruire, câte patru ore pe zi) ca să-și ajungă din urmă vechile viteze pe QWERTY, adică peste 100 de ore, iar după aceea au progresat mai lent cu instruire suplimentară pe Dvorak decât grupul echivalent pe QWERTY cu instruire suplimentară pe QWERTY. Studiul e mic, iar autorul nu era neutru, dar timpul de recuperare e partea pe care cei care schimbă aranjamentul o recunosc și azi.

Ce descriu constant relatările celor care au schimbat aranjamentul e aceeași formă: dactilografii experimentați își recâștigă viteza de dinainte în câteva săptămâni sau luni, ajung aproape de ea și spun că tastarea li se pare mai fluidă.

Nu avem încă destui utilizatori proprii care au schimbat aranjamentul ca să adăugăm ceva la asta și nu vom publica o comparație pe baza câtorva zeci de rezultate. Fiecare aranjament de aici înregistrează aceleași statistici pe taste și pe perechi de litere, așa că, atunci când vor exista numerele, vor arăta unde se duce timpul, nu doar cifra principală.

Așadar: confort, plauzibil; viteză, nu prea. Dacă „pare mai fluid” valorează pentru tine o lună, e un schimb rezonabil.

Merită Colemak? Curba de învățare

O schimbare costă mai mult decât se așteaptă oamenii.

Tiparul obișnuit din jurnalele celor care schimbă e o scădere abruptă în prima săptămână, câștiguri rapide în următoarele câteva și o coadă lungă în care ultimii 10 WPM durează mai mult decât primii 50. Proiectul Colemak însuși spune că timpul de învățare diferă de la om la om. Colemak e descris în general ca trecerea mai ușoară pentru cei care tastează pe QWERTY, pentru că se mută doar 17 taste, Z, X, C și V rămân pe loc, la fel și majoritatea tastelor de punctuație, în afară de punct și virgulă, care se mută acolo unde QWERTY are P. Dvorak mută aproape totul, inclusiv punctuația: apostroful, virgula și punctul iau locul lui Q, W și E de pe QWERTY, iar parantezele urcă pe rândul cifrelor.

Costul ascuns e orice altă tastatură: laptopul tău, calculatorul unui coleg, terminalul comun de la serviciu. Unii oameni păstrează ambele aranjamente în degete; mulți constată că tastarea lor pe QWERTY se degradează o vreme. Dacă tastezi pe calculatoare pe care nu le controlezi, asta contează mai mult decât orice procent al rândului de bază.

Beneficiul ascuns, și cel căruia i-am da greutate, e că reînvățarea impune poziționarea corectă a degetelor. Mulți dactilografi de 50 WPM pe QWERTY au obiceiuri (arătătorul pe „c”, inelarul pe „p”) care îi limitează. Un aranjament nou înseamnă să înveți fiecare tastă de la zero, cu degetul corect, iar unele relatări de tipul „Colemak m-a făcut mai rapid” înseamnă de fapt „învățarea corectă m-a făcut mai rapid”. Poți obține asta pe QWERTY cu un cost mai mic: exercițiile noastre de exersare țintesc tastele pe care rezultatele tale arată că le ratezi.

Variantele

Colemak-DH mută D și H din coloanele centrale, unde arătătoarele se întind spre interior, pe rândul de jos, unde ajung la ele îndoindu-se. A fost dezvoltat de comunitatea Colemak, există în versiuni ANSI și ISO și a devenit un punct de plecare popular pentru începători. Le oferim pe amândouă, pentru că tasta în plus de pe tastaturile ISO schimbă locul în care ajung tastele mutate.

Workman (2010) urmează abordarea Colemak și adaugă o penalizare pentru întinderile laterale ale arătătorului. Cifrele proprii pun 6% din apăsări pe cele două coloane din mijloc, față de 12% pentru Colemak. Schimbă 21 de caractere față de QWERTY, iar punctul și virgula e unul dintre ele: se mută de pe rândul de bază acolo unde QWERTY are P. Avem Workman; puțini oameni îl folosesc.

BÉPO e aranjamentul francez în spiritul lui Dvorak, construit pentru frecvența literelor din franceză și inclus în standardul AFNOR pentru tastaturi din 2019. AZERTY și QWERTZ nu sunt aranjamente alternative în acest sens; sunt rude regionale ale lui QWERTY, iar emularea lor ține mai ales de așezarea literelor accentuate și a punctuației acolo unde le așteaptă un dactilograf francez sau german.

Cum funcționează aici emularea aranjamentului

Browserul raportează tasta fizică pe care ai apăsat-o ca un cod de tastă (KeyJ, de exemplu), indiferent ce crede sistemul tău de operare că înseamnă acea tastă. Emularea asociază acel cod cu caracterul pe care aranjamentul ales îl pune acolo, așa că poți exersa Colemak pe o tastatură QWERTY fără nicio schimbare în sistemul de operare și fără autocolante. Rezultatul înregistrează ce aranjament a fost emulat, cardul de partajare îl afișează, iar harta tastelor de sub test se redesenează în acel aranjament, ca să te poți uita la ea în loc de taste.

Tot de aceea recordurile personale și filtrele istoricului sunt păstrate separat pentru fiecare aranjament. O zi pe Dvorak și o zi pe QWERTY sunt date diferite, iar un model al tastelor slabe care le-ar amesteca ar exersa perechi care sunt lente doar pe aranjamentul pe care nu-l folosești.

O limită pe care o spunem deschis: jurnalul de apăsări nu poate deosebi o rundă Colemak emulată de o rundă QWERTY tastată de cineva al cărui sistem de operare e deja setat pe Colemak. Ambele sosesc ca același șir de coduri de taste. Clasamentele nu separă încă aranjamentele, așa că tratează eticheta de aranjament de pe un rezultat partajat ca pe o declarație personală.

Încă două limite. Nu există emulare pentru hindi sau alte aranjamente indiene, așa că, pentru testele de tastare în hindi, setezi Inscript sau Unicode Remington GAIL în sistemul de operare, iar noi citim ce produce. Kruti Dev, menționat în unele anunțuri de examen, e un font vechi, non-Unicode, tastat cu o asociere în stil Remington; rezultatul lui nu e devanagari Unicode, deci nu se va potrivi cu textul testului nostru. Iar emularea asociază doar taste individuale, deci un caracter la care aranjamentul tău ajunge printr-o combinație cu tastă moartă (dead key) are nevoie de aranjamentul setat în sistemul de operare.

Care e cel mai bun aranjament de tastatură pentru tastare?

Dacă te dor încheieturile sau degetele pe QWERTY: încearcă Colemak-DH o lună, prin emulare, la testul Colemak-DH, înainte să schimbi ceva în sistemul de operare. Distanța redusă e reală și vei ști în câteva săptămâni dacă mâinile tale îl preferă.

Dacă vrei să fii mai rapid: rămâi pe QWERTY și petrece luna cu planul de exersare. Corectează poziționarea degetelor și exersează perechile lente. Câștigul e mai mare și se transferă pe orice tastatură atingi.

Dacă ești programator: aranjamentele mută și simbolurile, iar Dvorak relochează parantezele și o mare parte din punctuația pe care o folosești cel mai des. Dactilografierea oarbă pentru programatori acoperă asta; la cod, poziția simbolurilor contează mai mult decât cea a literelor.

Dacă înveți de la zero: e o alegere reală, pentru că nu ai nimic de reînvățat. Colemak-DH e cel pe care l-am alege pentru cineva care începe azi să tasteze în engleză. Am spune totuși, cu un oarecare regret, că QWERTY pe fiecare tastatură împrumutată tot restul vieții e un argument mai puternic decât pare.

Ce te-am ruga să nu faci e să schimbi aranjamentul pentru că o captură de ecran dintr-un clasament arăta un dactilograf pe Colemak la 180 WPM. Acel dactilograf ar fi foarte probabil rapid și pe QWERTY.

Întrebări frecvente

Pot încerca Colemak sau Dvorak fără să-mi schimb setările tastaturii?

Da. Testele Colemak și Dvorak îți reasociază tastele în browser, deci nu se schimbă nimic în sistemul de operare.

Cât durează trecerea de la QWERTY la Colemak?

Cele mai multe relatări descriu câteva săptămâni până la o viteză utilizabilă și între una și câteva luni până la revenirea la cea veche, cu multă variație de la om la om.

Păstrează Colemak scurtăturile din QWERTY?

În mare parte. Z, X, C și V rămân pe loc, deci anularea, decuparea, copierea și lipirea nu se mută. Dvorak le mută.