Precizia la tastare: ce măsoară de fapt și ce înseamnă un scor bun

Precizia la tastare este proporția apăsărilor tale care au fost corecte: apăsările corecte împărțite la toate apăsările, înmulțit cu 100. O precizie bună la tastare înseamnă 95% sau mai mult, iar 97% e ținta pe care am alege-o noi. 90% e mai slab decât pare, pentru că la rata asta cam jumătate din cuvinte conțin cel puțin o tastă greșită.

Iată un rezultat pe care îl vedem des: 80 WPM, 90% precizie. Pare în regulă: o viteză solidă, doar o tastă din zece greșită. Apoi calculezi ce înseamnă una din zece la ritmul ăsta. Un cuvânt uzual plus spațiul lui înseamnă cam șase apăsări, deci o literă greșită apare cam într-un cuvânt din două. Cel care tastează apasă backspace, retastează, își pierde ritmul, iar WPM-ul net iese mult sub 80.

Așadar, primul lucru de spus despre precizie este că 90% nu e o notă de 9. Al doilea este că „precizia” înseamnă cel puțin cinci lucruri diferite, în funcție de cine măsoară.

Cum se calculează precizia la tastare?

Cifra pe care o arată majoritatea site-urilor este precizia pe apăsări. Formula preciziei la tastare este:

precizie = apăsări corecte de caractere ÷ toate apăsările de caractere × 100

Dacă ai apăsat 160 de taste și 6 au fost greșite, rezultă 154 ÷ 160 = 96,25%.

Două detalii decid dacă cifra asta e onestă. Primul: dacă backspace-ul contează ca apăsare. Noi îl lăsăm deoparte. Dacă l-ai include, fiecare corectură ar adăuga o apăsare „corectă” și ar umfla cifra. Al doilea: dacă o greșeală corectată mai contează ca greșeală. Aici contează. Ai apăsat tasta greșită; faptul că ai șters-o mai târziu nu schimbă asta. Un test care iartă în tăcere greșelile corectate va raporta o precizie mai mare pentru exact aceeași tastare, așa că verifică asta înainte să compari.

Aceasta e măsura de pe rândul nostru principal și cea folosită de pragul de 90% pentru clasamente. Ea descrie degetele tale. Nu descrie textul tău.

Greșeli necorectate: ce rămâne în text

Ia textul care ți-a fost arătat și textul cu care ai rămas. Distanța Levenshtein dintre ele (cel mai mic număr de modificări de un caracter care îl transformă pe unul în celălalt), împărțită la lungimea celui mai lung dintre ele, este rata greșelilor necorectate. În exemplul de mai sus, două greșeli au rămas într-un text final de 156 de caractere: 2 ÷ 156 = 1,28%.

Aceasta e măsura folosită de cercetătorii din domeniul introducerii de text pentru produsul final și e cea raportată de Dhakal și colegii săi în studiul lor din 2018 asupra a 136 de milioane de apăsări. La cei 168.960 de voluntari, rata medie a greșelilor necorectate a fost de 1,17%, iar nouă din zece oameni au lăsat sub 2,66%. Cei instruiți în tastare au lăsat 1,02% necorectat; cei neinstruiți, 1,23%. Diferența e mai mică decât se așteaptă majoritatea, pentru că aproape toată lumea corectează aproape tot. Ce diferă e cât costă corectarea.

O rată mică a greșelilor necorectate alături de o precizie pe apăsări mediocră înseamnă mult backspace.

Procentul de greșeli, cifra pe care o vor examenele

„Procentul de greșeli” e expresia care apare în anunțurile de examen și în căutările candidaților. Pe ecranul nostru de rezultate, el este 100 minus precizia pe apăsări: apăsările greșite de caractere raportate la toate apăsările de caractere. Pentru exemplu, 6 ÷ 160 = 3,75%.

Cercetătorii o numesc rata totală a greșelilor: greșelile corectate și cele necorectate adunate. Analiza din 2009 a lui Arif și Stuerzlinger asupra metricilor de introducere a textului o numea „cea mai puternică metrică a ratei de greșeli în prezent”, pentru că te taxează pentru efortul de corectare. Ei au găsit și ceva care ar trebui să-l îngrijoreze pe oricine compară precizia între site-uri. Schimbarea modului în care erau tratate greșelile a mutat metricile de greșeli cu aproximativ 18% până la 66%, în funcție de metrică, în timp ce WPM-ul nu a arătat nicio schimbare semnificativă la cei experți în tastare. Viteza rezistă la schimbarea definițiilor. Precizia, nu.

Comisiile de examen numără adesea cuvinte, nu taste. CBSE din India definește precizia drept cuvintele nete pe minut (doar cuvintele corecte) împărțite la cele „gross” (toate cuvintele tastate). Chiar exemplul lor are un candidat care tastează 390 de cuvinte în 10 minute, cu 2 greșite: 38,8 ÷ 39 = 99,49%. Cifra asta vede doar textul final, deci greșelile corectate costă timp, dar niciodată precizie, iar o singură literă greșită costă un cuvânt întreg. La 97% precizie pe apăsări, cu greșelile lăsate în text, cam un cuvânt din șase ar fi greșit (calculul e mai jos), așa că precizia pe cuvinte poate ieși mult mai mică sau mult mai mare decât precizia pe apăsări, în funcție de cât corectezi.

Angajările federale din SUA își stabilesc pragul ca număr de greșeli: 40 WPM pe o probă de cinci minute, cu cel mult trei greșeli. Asta înseamnă cam 1.000 de caractere, deci trei greșeli înseamnă aproximativ 99,7% din text rămas curat.

Comisiile de examen din India ponderează adesea diferit greșelile „întregi” și „pe jumătate” și numără în raport cu pasajul. Procentul nostru de greșeli e mai strict decât majoritatea acestor scheme, așa că dacă treci lejer aici, e un semn bun. Mai multe în articolul despre examenele guvernamentale; paginile de exersare pentru examene rulează formatele obișnuite.

KSPC, cifra care explică diferența

Apăsări pe caracter (KSPC): fiecare apăsare de caracter plus fiecare backspace, împărțite la lungimea textului cu care ai terminat. În exemplu, (160 + 4) ÷ 156 = 1,05. Un KSPC de 1,00 înseamnă nicio mișcare irosită. Media din datele lui Dhakal a fost 1,17, deci un om obișnuit care tastează online folosește cu 17% mai multe apăsări decât îi cere textul.

Era cât pe ce să lăsăm deoparte unitatea asta ciudată. În propriile noastre runde, ea a urmărit diferența dintre brut și net mai îndeaproape decât precizia. Dhakal a găsit același lucru la scară mare: viteza se corelează cu KSPC la minus 0,40, cu corecturile la minus 0,36 și cu greșelile necorectate doar la minus 0,21. Ce te încetinește nu sunt greșelile pe care le lași. E corectarea celor pe care le faci.

De ce 90% la 80 WPM e mai rău decât pare

Să presupunem că greșelile apar la întâmplare. Un cuvânt uzual plus spațiul lui înseamnă cam șase apăsări. La 90% precizie, șansa ca toate șase să fie corecte este 0,9 la puterea a șasea: 0,531, cam 53%. Aproape jumătate din cuvinte conțin o greșeală. La 97%, același calcul dă 0,97 la puterea a șasea, 0,833, deci cam un cuvânt din șase.

Dacă nu s-ar corecta nimic, WPM-ul net ar fi aproximativ WPM-ul brut înmulțit cu proporția cuvintelor curate. Un brut de 80 la 90% dă cam 42 net. Un brut de 70 la 97% dă cam 58. Degete mai lente, rezultat mai rapid.

În practică corectezi: un backspace sau mai multe, o retastare și o pauză ca să citești ce n-a mers. Voluntarii lui Dhakal aveau în medie 239 ms între apăsări, iar o corectură ia mai multe astfel de intervale. Cifra netă urcă înapoi spre cea brută, dar brutul însuși scade, pentru că timpul s-a dus pe corecturi. Oricum ar fi, cel cu 90% plătește.

Mai există un motiv pentru care 90% e o prăpastie, nu o pantă. Greșelile nu sunt întâmplătoare. Se adună pe aceleași perechi de litere, pe aceleași degete, pe aceleași alternări între mâini. În analiza bigramelor făcută de Dhakal, timpii perechilor cu alternarea mâinilor preziceau viteza generală cu r = minus 0,72, mult mai mult decât literele repetate, la minus 0,32. Cineva cu 90% are de obicei câteva puncte slabe precise care trag totul în jos, iar un singur procent agregat ascunde care sunt. Cele mai ratate taste și analiza pe cuvinte de pe ecranul nostru de rezultate există ca să le arate, iar exercițiul de exersare e construit din ele.

Este bună o precizie la tastare de 90%?

E acceptabilă, nu bună. Clasamentele noastre publice cer 90% precizie pe apăsări.

Ne-am gândit întâi la un prag mult mai jos. La 75%, o apăsare din patru e greșită. Nimeni nu tastează proză cu 75% din întâmplare; asta obții când cineva lovește tastatura la nimereală și lasă numărătoarea netă să păstreze ce supraviețuiește, ceea ce la un test scurt poate da o cifră mare. Nu e abilitatea pe care vrem s-o ierarhizeze un clasament.

La 95% am fi exclus mulți oameni cinstiți într-o zi obișnuită. În datele lui Dhakal, 6,3% din toate apăsările au fost Backspace sau Delete. Corecturile și greșelile nu corespund una la una, dar asta indică o precizie tipică pe apăsări undeva între 90 și 95%. Un prag de 95% ar tăia o mare parte dintre cei care tastează obișnuit; 90% îi păstrează pe cei mai mulți și tot elimină din clasamente tiparul brut mare, net mic pe care voiam să-l scoatem.

Pragul se aplică doar clasamentelor. Rezultatul tău îți e arătat mereu, salvat și luat în calcul pentru recordurile tale personale, oricare ar fi precizia. Îl aplică același cod de pe server care recalculează fiecare rezultat din jurnalul de apăsări, așa că un browser care raportează o precizie flatantă e corectat înainte ca ceva să intre în clasament.

O recunoaștere: pragul e un instrument grosolan. 90% la 40 WPM și 90% la 140 WPM sunt feluri diferite de neglijență. Ne-am gândit la un prag variabil care să crească odată cu viteza și am decis că ar fi imposibil de explicat pe un ecran de rezultate. O singură cifră pe care oamenii o pot ține minte a câștigat în fața uneia mai corecte pe care n-ar fi putut-o ține minte.

Cum să-ți citești propria precizie

O precizie pe apăsări sub 95%, cu greșelile necorectate aproape de zero, înseamnă că repari tot și plătești pentru asta. WPM-ul tău net va crește cel mai repede dacă încetinești până când precizia ajunge la 97% sau mai mult, apoi accelerezi din nou. E tiparul cel mai des întâlnit pe care îl vedem.

O precizie pe apăsări de aproape 98%, cu greșelile necorectate la 2% sau mai mult, înseamnă că tastezi curat și nu te uiți înapoi. E în regulă pentru un test cronometrat, rău pentru un post de transcriere, iar modurile de examen te vor penaliza.

Un KSPC peste 1,2 înseamnă că o șesime din apăsări sunt irosite, de obicei pe aceleași câteva cuvinte. Deschide analiza pe cuvinte de pe ecranul de rezultate și uită-te la cuvintele colorate pentru viteză de rafală mică.

O constanță sub 70%, cu o precizie decentă, înseamnă de obicei pauze, nu greșeli; graficul pe secunde le arată ca porțiuni plate.

Ce nu măsoară precizia

Precizia nu spune nimic despre postură, despre ce deget apasă fiecare tastă sau despre dacă tastezi cu zece degete. Voluntarii lui Dhakal care au declarat că folosesc mai multe degete erau mai rapizi (r = 0,38 între numărul de degete și viteză), dar un procent nu-ți va spune câte folosești. Nu spune nimic nici despre text: 90% la un citat plin de majuscule și puncte și virgulă e o realizare diferită de 90% la cuvinte uzuale cu litere mici, de aceea merită să dai separat testul cu punctuație.

Formulele exacte, cu exemplul de calcul din care vin aceste cifre, sunt pe pagina despre metrici. Cum interacționează precizia cu viteza de la un site la altul afli din de ce diferă WPM-ul tău de la un site la altul.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă o precizie bună la tastare?

95% sau mai mult la un test obișnuit; 97% sau mai mult dacă vrei ca WPM-ul net să fie aproape de WPM-ul brut. Sub 90%, cam jumătate din cuvinte conțin o greșeală.

Îmi crește precizia dacă repar o greșeală de tastare?

Nu. Pe acest site, o tastă greșită contează împotriva ta chiar și după ce o ștergi. Corectarea scade doar rata greșelilor necorectate.

Ce precizie așteaptă posturile și examenele care cer tastare?

Examenele din India permit adesea o anumită proporție de greșeli raportată la pasaj; munca de transcriere așteaptă foarte puține greșeli rămase în text. Dacă exersezi la 97% precizie pe apăsări, le acoperi pe amândouă.

Surse